Și..

Așteptarea mea, e ca o ploaie fără curcubeu.

Sau ca un labirint, acoperit

Cu iluzii și vise și păreri contrazise.

Mă uit pe geam, acum, și văd în zare

Că vine vara cu ale ei petale,

Fără soț.

Și abia aștept ca marea să mă îmbrățișeze

Să respir nisip și alge

Și scoicile să-mi construiască un pat

Și pescărușii să mă adoarmă.

Și liniștea să-mi fie parteneră la cafea

Și zaharul subiect de bârfă.

Aș vrea ca ceașca de cafea să-mi cânte

Și valurile să-i fie dirijor

Și mintea mea să fugă departe de mine

Și gândurile cu un vapor.

Și cărțile să-mi ducă trupul într-un basm

Și ochii să danseze vals

Și zâmbetul să stea mereu treaz

Și părul să mimeze în aer,  un joc nepăsător!

Mi-ar fi plăcut

Călătoria mea pe acest pământ
E ca un măr roșu aprins
În care arunci seringi
Umplute cu venin.

Mi-ar fi plăcut să fiu un zar
Să nu vorbesc cuvinte

Să zâmbesc cu cifre
Și cu puncte.

Mi-aș fi dorit să fiu ca o câmpie

Iar spicele de grâu să-mi fie veri
Să nu văd decât razele de soare
Și nimic mai mult.

Mi-ar fi plăcut să fiu o apă
Sau ca o cascadă
Și peștii să îmi fie frați
Și nuferii copii.

Mi-aș fi plăcut să fiu o floare
Și albinele să mă curteze
Și în zare să se audă des
Că sunt o floare de măceș.

Dar sunt o obsesie
Dintr-o baladă lentă
Sau ca o frunză
Ce nu-și găsește floarea
Într-un ecou de munte.

Un trandafir.. și un crin

Ți-am spus că trebuie să ne scriem o poveste 

Despre doruri, clipe, minciuni și despre noi. 

Totul a început atunci, am crezut în tine și-n destin 

N-am vrut să intru în povești adânci pentru că nu cred în ele 

Dar m-am gândit și mi-am lăsat trecutul pândit de nimeni 

Să dau o șansă nouă, să mă mint că pot 

Să las în urmă totul și să o iau de la început

Și urăsc asta și drept dovadă n-a ieșit nimic mai bun, doar... 

Și totuși ca să râdem amândoi acum în același sens

Trebuia să ne facem poze de fiecare dată când ne întâlneam 

Să vezi cât de curioși eram și ne doream

Și totul încă apare-n mintea mea ca și cum ar fi tipărit cu tuș

Totul era, părea, au fost și au trecut: ore misterioase

Cu glasuri ce doreau a fi ascultate și în același timp uitate 

Ne-am îmbătat de atâtea ori cu mișcări pătrunse și mirifice, 

Cu zumzetul vântului și al aerului prezentului încins

Cu zgomotul degetelor noastre ce se doreau atinse

Privirile de copilă și inocente, de orele târzii și totuși prea dese

De diminețile în care voiam să mai petrecem un vis

Și împreună ne doream ceva și de fapt, totul era de neatins.

Și au trecut zile de când nu mai știu nimic de tine

Porți o mască sau mai multe, mai bine zis, așa ești tu

Și eu sunt prea pătrunsă ca să înțeleg că nu mă vrei,

Și mă criticai că nu te ascult și că nu iau în seamă ce spui, ce simți

Ai să râzi, dar auzeam și cuvintele pe care le aveai în gând. 

Și totuși mi-e dor, dar e prea târziu, deja plouă cu clipe noi

Și cred că într-o zi, în altă viață poate, o să fim așa cum nu am fost atunci

În rest, ești tu același și în vise și-n coșmaruri

Ești la fel și-mi mint conștiința că mă vrei, dar ne desparte lumea

E o poveste, pare tristă, dar ție îți pare bine

Că vrei să umbli, să petreci, să bei, să cunoști și din când în când să mă vrei,  

Și-mi pare rău, nu că te-am cunoscut, ci că am fost acolo când m-ai vrut

Dar, într-o zi va trece, și ne vom aduce aminte zâmbind,  

Că povestea noastră a fost ca o ploaie tare de vară, ușor caldă, înțepată 

Ca niște spini de trandafir și un crin.

Și mă simt ca o găleată umplută cu foi de spanac  

Plină de pământ și de gângănii

Și am nevoie de niște apă să mă curăț 

De amintirile negre și îmbelșugate

Cu zahăr topit și încă prea fierbinte ce ard în inima mea

Și apoi, stropită cu roua unei dimineți noi și din altă lume

Și totul stă în mintea mea și în gândurile mele,

Tu... ești deja pătruns în povești noi și în păcate grele

Ca un carusel înalt ce zboară pân' la stele

Și eu sunt un crin și tu ești trandafirul cu spini

Și mi-aș dori să-ți spun ce simt, dar îți scriu

Doar așa mai poți afla cum sunt acum, și ieri și azi și poate mâine

Cum buzele îmi fierb într-un lichid încins de uimire, mândrie și dispreț 

Și ochii mi se luptă să te mai vadă odată 

Dar picioarele îmi sunt prea grele să mai alerg ca altădată, 

Și mâinile mă conduc să aleg o carte bună și să mă pierd

În povești nemuritoare și în filosofii despre iertare, 

În cuvinte dulci pe care mi le-aș dori oricând să le aud

Și totuși, rațiunea mea prea înghețată de pasiuni încătușate 

Îmi șoptește...

Dar nu vreau s-o aud acum. (compusă pe data de 22.02.2014)

Picioare lungi

Pe scările trandafirii,
Nişte picioare lungi se arată
Nu par a fi de căprioară,
Şi nici de vacă sau fecioară.
Şi merg şi urcă şi coboară
Sunt îmbrăcate ca-ntr-o doară
Cu dresuri fine de cicoare
Cu dungi roşii şi cu bandă.
Condurii îi poartă ca o doamnă,
Cu toculeţ şi bot de blană,
De o culoare ca de toamnă.
Şi poartă-n sus un furou
Cu dantelă şi un rulou,
Cu mărgele şi cu pietre
Legate cu o fundă între.
Şi cu faţa albă, buze roşii,
Şi cu părul negru şi cercei
Şi cu o mască de ponei
Se duce la bal mascat.

Biografie (pentru cunoscuți și mai ales pentru necunoscuți)

Adaptabilă – în orice situație

Amabilă – da, dar depinde și de „context”

Arogantă - uneori

Ascultătoare – întotdeauna

Calmă – deseori

Cochetă – mereu

Creativă – foarte

Devotată – extrem

Egoistă - mult

Exigentă – cam des

Hotărâtă – nu prea

Ironică – puțin

Încăpățânată - continuu

Manierată – ”cei 7 ani de acasă”

Modestă – așa și așa

Optimistă – rarerori

Ordonată – deloc

Punctuală – niciodată

Răzbunătoare - câteodată

Rezistentă – deobicei da

Sensibilă – foarte mult

Sinceră – adesea

Sufletistă – când nu trebuie

Vigilentă – frecvent

Zâmbitoare – da

:)