Alb și Negru

Alb și negru, tu și eu
Închinăm cu voioșie cuvinte ce poartă mănuși
În tonuri de liniște pură
Îmi formează țurțuri în inimă.

Alb și negru e în echilibrul încastrat în venele
Sucite de vreme, de vremuri,
De poteci sugrumate, de timp și de timpuri,
De viață veche ce încă se privește-n mare și-o doare!

În miresme de prezent trecut
În lumina lunii, se pierd în zare
Ceasuri fierte cu iluzii și cu bună purtare
În sunet mut.

În castelul de pasiuni decorate în gri
Noi suntem tacâmuri arcuite, din metal
Ce strigăm prăfuite dintr-un sertar
Și numărăm visele ce se sting din priviri.

Probăm imagini neclare și uitate-n cămară
Suntem cuburi de ceață și dor
Dansăm cu sufletele și cântăm în cor
Rime de poveste cu iz de rămas bun.

Alb și negru mă semnez pe un lemn de fag
Cu yin și yang.

Poze

Poze înghețate
De vânt și de ploi
Deghizate în ciori
Cu aripi sparte.

Poze ciudate
Strâmbe și îndoite
De drumuri și gânduri
Și idei și momente.

Poze murdare
De zâmbete moarte
Pierdute în mulțimea
Măștilor.

Poze coapte
De vorbe schimbate
Devreme.

Poze cu poezie
Eu am rămas nurlie...