Alb și negru, tu și eu
Închinăm cu voioșie cuvinte ce poartă mănuși
În tonuri de liniște pură
Îmi formează țurțuri în inimă.
Alb și negru e în echilibrul încastrat în venele
Sucite de vreme, de vremuri,
De poteci sugrumate, de timp și de timpuri,
De viață veche ce încă se privește-n mare și-o doare!
În miresme de prezent trecut
În lumina lunii, se pierd în zare
Ceasuri fierte cu iluzii și cu bună purtare
În sunet mut.
În castelul de pasiuni decorate în gri
Noi suntem tacâmuri arcuite, din metal
Ce strigăm prăfuite dintr-un sertar
Și numărăm visele ce se sting din priviri.
Probăm imagini neclare și uitate-n cămară
Suntem cuburi de ceață și dor
Dansăm cu sufletele și cântăm în cor
Rime de poveste cu iz de rămas bun.
Alb și negru mă semnez pe un lemn de fag
Cu yin și yang.
vineri, 13 februarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E sâmbătă azi
Toată lumea își caută iubirea Eu îmi caut timpul E ultimul joc! E ultimul timp dezgolit, Prea pătruns în neant. Presez orele, secunde...
-
Sunt mii de clipe ude în trecut Și le tot spălăm cu vise Am învățat că e prea greu Să ștergem multe doar cu un burete. Am învățat să mă ...
-
Îmi trece prin față Se ascunde la spate Îmi joacă feste Aleargă în poveste Respiră adânc Urme din trecut Și nu e un g...
-
Gânduri ce privesc încet cerul Buze galbene, tăcute, arcuite Așteaptă spectacolul. E vară afară, în suflet e ceață Pe inimă plouă cu n...
scrii frumos sa ai spor
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere