Iarna a venit din nou
Cu tăcerea ei albastră,
Încărcată de nesomn.
Aburii, copii dimineții,
Din cafele negre, înveliți în glasuri
Se strecoară cam în grabă
Alergați de un duh amar.
Și cu toate astea, doar cerul
Mai alungă, din valiza sa
Câte un fulg sau doi
O pereche de fulgi noi
Reci și simpli, sufocați
De blestemul timpului.
Iarna a venit. Din nou
Pe crestele munților
Să se înfrupte cu tăcerea albă
A vocilor întreruptă de vânt,
De ploi, noroi și de prezent.
Nu te teme... E un plan al cerului
Să te arunce în prăpastie
Să-ți zâmbească a năpastă
Și în horă să te calce
Ca pe un mic trifoi. De bucurie,
De neuitare și de firesc,
Mi-e dor să mă gândesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu