Mă simt

Mă simt ca într-un peisaj

De iarnă

Puțin îndepărtată

Ca într-un tablou din sticlă

Cu o barcă pe un lac

Și o ceață pe o casă.

De fapt, e un tablou

Pe un perete alb

Ce mă privește atent

Și nu mă-ntreabă

De ce mă uit la el.

Mă simt cam tristă,

Părăsită și răpită

În casa de pe lac

Și barca mă așteaptă

Să mă conducă

Într-un sat tribal.

Era un vis și m-am trezit

Și am adormit la loc.

Și am visat din nou

Eram departe

În altă lume poate.

Stăteam legată

Într-o cușcă..

Și în jurul meu pluteau

Baloane de săpun

Cu toate dezamăgirile

Și tot ce am pierdut.

Și era întuneric, lună plină

Lupii parcă se auzeau

Gonindu-mi amintirile

În neant.

Și mă simt la fel

Tristă, părăsită și răpită.

Răpită de trecut

Părăsită de prezent

Și tristă într-un nou început.