Destin

Am două palme
Și un gând

Zece degete
Dar doar cu trei
Scriu un cuvânt
Și-l subliniez cu un condei
Adânc.
Cu ochii verzi privesc uimirea
Dar las tăcerea
Să acopere peisajul crud
Încă rece și dur
Al meu și al primăverii
Vis trecut.
Nu poți să-ntorci
Timpul pierdut,
Dar poți să-l otrăvești
Și trecutul se va transforma
În fum. Și totul de pănă acum
Va fii un scrum
Cu care vom hrăni petalele
Unei flori ce poartă numele:
Destin.