Între noi

Între noi

Sunt șoapte, speranțe și vise 

Oameni noi și vechi

Copii mici și mari 

Femei multe și niciuna.
Mașinile trec în grabă 

În același sens în fiecare zi

Grăbite, nervoase, gălăgioase 

Ude de ploaie, încinse de caniculă

Îndrăznețe în răcoarea nopților 

Și timide ca zulufii unei blonde

Dimineața.

  

Între noi,

E o indiferență cronică

Nu are leac și nici dorință

Și totuși, avem noroc 

Chiar dacă-i schimbătoare

Rămâne fermecătoare 

Cu distanța stăm bine

E incalculabilă 

Se măsoară în decenii

Dinozauri și flori de colț 

Se învechește, apare mucegaiul

Se poartă acum 

Și peste 205 ani.

  

Între noi

Doar flori și rău de mare 

Nu e de ajuns

Pentru că ea e de neatins

Și totuși sapă o potecă

De când o știu 

Să ajungă în colțul

De unde pornesc

Și se împlinesc

Visele.

Și acum vei zâmbi

Pentru că îți voi spune

Doar atât:

Trei cuvinte. Câteodată sunt prea multe

Câteodată ți-e prea lene să le spui

Dar nu uita că ea va exista

Cât vom exista noi, și eu

Și tu... e umbra ta

E momentul ăla

Când tăcerea vorbește

Între noi.