Musafira

Ascultă-ți pașii, lasă lumina să vibreze 
Închideți gândurile într-o valiză și pleacă 
Purtat de vânt, alintat de soare

Și clipa asta e trecătoare

Îți face o favoare

Ispita e fermecătoare

Dar doare

Mă vezi, te văd, dar nu e ce pare

În balanță ne punem inimile cu sare

Ne jucăm pe marginea prăpastiei

Și sufletele noastre sunt martori ca la dinastie

Închid ochii și tresar fără mișcare

Sunt musafira vieții mele.

Și după colț mă așteaptă o trăsură

Să zboare, să alerge și să dispară

Departe în călătoria mea, a ta și a altuia

În nori să se ascundă de furtuni tropicale

În munți să se înfigă ca-ntr-o operă de artă

În apele cele mai adânci să fie hrană pentru alge

Și în mlaștinile secate de realitate să se spele cu noutate.

Trăsura mă conduce la poarta castelului stimei de sine

Să mă lase gaj peste noapte și luni, și ani, și mai departe

Sunt musafira vieții mele.

Să evadez îmi construiesc un pod din perle imaginare

Și aripi din praful rece și gol, păstrat, ascuns și pătruns

În aerul ce îmi dă fiori ca o floare

Sufocată din grădina unei lumi, și-și promite

Un loc mai bun între stele, în amurg.