Îmi pari calm ca marea
albastră
Sau verde
În esență
Profundă îți e privirea
Și gândurile ca valurile
Ce se izbesc de pietre
Ești distant și rece
Va trece?
Din vulcanul plin ochi
Vor erupe amintiri adânci
Și atunci
Și acum și încă îți spun
Ești rece.
Și în visele ce mă colindă
În obscuritate cu aceeași gheață
Fără aparență ești tu, ești
tot aici
Eu nu mai sunt
Decât cu suspine mai
împodobesc
O idee, o frământare, o
poveste
Sau asta încerc
Ești distant și rece.
Ești al meu în grădina cu
lacuri
Roșii ca sângele ce îl
sorbeam odată
E târziu și aerul își înfige
ghearele
Să mă tragă la malul unde
adormi
În fiecare noapte.
Ești rece, nu te teme
Și din izvorul cald al
iubirii mele
Te las înghețat și înțepat de
durere
Durere dulce, dar otrăvită
Cu lacrimi purtate,
pierdute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu